jump to navigation

Magnitudinea aparentă şi magnitudinea absolută Martie 16, 2010

Posted by EvolutieStelara in Evolutie Stelara.
Tags: , ,
trackback

Magnitudinea absolută a unei stele reprezintă magnitudinea ei dacă ar fi situată la 10 pc. (32,6 ani lumina)

Raportul de luminozitate între două stele:

Aşadar:

–         stelele strălucitoare pot fi indepărtate (Deneb, Cygnus);

–         cea mai apropiată stea de Soare (Proxima Centauri) este foarte mica;

–         Soarele nu este o stea foarte strălucitoare;

–         adusă în locul Soarelui, Sirius ar fi de 40 de ori mai strălucitoare decât acesta;

Strălucirea unei stele reprezintă caracteristica stelelor numită magnitudine stelară. Termenul de magnitudine se foloseşte de asemenea pentru orice obiect astronomic observat pe cerul nopţii. După cum am menţionat şi mai devreme, prima persoană care a clasificat stelele după magnitudine a fost astronomul grec Hipparchus, folosind o scară de la 1 la 6 ( 1- cea mai strălucitoare, 6- cea mai puţin strălucitoare ). Cu toate acestea, astăzi putem observa stele mai slabe ce ajung  la magnitudinea 13. Deoarece acesta se referă la  strălucirea stelei asa cum o percepe un observator de pe Pământ, termenul cel mai potrivit ar fi cel de strălucire aparentă sau mai corect cel de magnitudine aparentă având notaţia m.

Pentru început poate fi derutant faptul că stelele mai strălucitoare au o magnitudine mai mică. Aceasta se datorează clasificării convenţionale şi arbitrare prin care s-a acceptat că steaua de magnitudine 1 este mai strălucitoare decât cea de magnitudine 6. Cu alte cuvinte este nevoie de 100 de stele de magnitudine 6 pentru a emite lumina unei singure stele de magnitudine 1. Definiţia termenului a fost apoi expusă în felul următor: unei diferenţe de 5 magnitudini îi corespunde exact un factor de 100 în strălucire. Diferenţei de o magnitudine îi corespunde un factor de 2,512 în strălucire.

Aceasta se reprezintă prin următorul calcul:

Folosind această scară modernă a magnitudinilor, multe obiecte au acum magnitudine negativă. Sirius, cea mai strălucitoare stea are magnitudinea – 1,44m; Venus când este cea mai strălucitoare are ; Luna plina are  iar Soarele are .

Raportul dintre magnitudinea aparentă şi strălucire

Avem doua stele S1 şi S2 cu magnitudinea aparentă m1 şi m2 şi strălucire b1 şi b2 . Relaţia dintre cele două magnitudini poate fi scrisa astfel:

Exemplu:

Sirius A are o magnitudine aparentă de iar Soarele de . Astfel raportul dintre magnitudinea lor este:

Adică Sirius A pare a fi de 13.200.000.000 ori mai slab decât Soarele, chiar dacă are luminozitate mai mare (este însă şi mai îndepărtat).

Scara magnitudinii aparente nu ne va spune dacă o stea este strălucitoare pentru că este aproape de noi sau slabă pentru că este mică şi îndepărtată. Ceea ce este determinat prin magnitudinea aparentă este strălucirea ei aşa cum apare pe cerul nopţii, observată fie cu ochiul liber, fie prin telescop. O definiţie mai precisă ar putea să  ne ofere în schimb magnitudinea absolută unei stele (M), definită prin strălucirea pe care ar avea-o un obiect situat la distanţa de 10pc. Aceasta este o distanţă arbitrară, derivată din paralaxa stelară.

Magnitudinea absolută cuantifică strălucirea stelei într-un mod mai riguros. Spre exemplu, Deneb, frumoasa stea de pe cerul nopţilor de vară din constelaţia Cygnus are o magnitudine absolută de -8,73,  fiind astfel cea mai strălucitoare stea pe când Biesbroeck are o magnitudine absolută de +18,6, ceea ce înseamnă că este una dintre cele mai palide stele cunoscute.

Relatia dintre Magnitudinea Aparentă şi Magnitudinea Absolută

Cele două magnitudini pot fi folosite pentru a determina distanţa până la steaua studiată, prin formula:

unde:

m – magnitudinea aparentă;

M – magnitudinea absolută;

d – distanţa până la stea exprimată în pc.

Exemplu:

Sirius se află la  distanţă de 2,63pc şi are o magnitudine aparentă de -1,44m, magnitudinea absolută M calculându-se astfel:

Pe lângă magnitudinea aparentă şi absolută mai există şi alte tipuri de magnitudini în funcţie de diferite lungimi de undă: sistemul U, B, V. De asemenea avem magnitudine fotografică – mpg , magnitudine fotovizuală – mpv. În final avem magnitudine bolometrica – mBOL , care masoară radiaţia emisă de un obiect ceresc.

Anunțuri

Comentarii»

1. Alex - Decembrie 27, 2012

Frumos 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: