jump to navigation

Paralaxa Martie 12, 2010

Posted by EvolutieStelara in Evolutie Stelara.
Tags: , ,
add a comment

Pentru a putea determina parametrii de bază ai oricarui obiect ceresc, este nevoie în primul rând să se determine distanţa. Acest lucru  este extrem de important întrucât, aşa cum vom vedea pe parcurs, strălucirea puternică a unei stele pe cerul nopţii poate însemna că este aproape de noi sau că este pur şi simplu strălucitoare. Pe de altă parte, o stea poate părea slabă fiind situată la o distanţă foarte mare de observator sau pur şi simplu pentru că este o stea „palidă”. De la început este important să stabilim care este răspunsul corect la această întrebare, pentru a nu compromite rezultatele ulterioare.

Determinarea distanţelor în astronomie a fost şi este în continuare o sarcină dificilă şi supusă erorilor. Încă nu s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte superioritatea unei metode asupra alteia, dar s-a constatat că cea mai veche metodă folosită este şi cea mai exactă, mai ales în determinarea distanţelor stelare.

Este vorba de paralaxa stelară. Aceasta este practic măsura unghiulară pe care o formează o stea atunci când este observată din două locaţii diferite de pe Pământ. Cele doua poziţii sunt rezultatul observării stelei în două momente diferite, în general la un interval de timp echivalent cu 6 luni. În acest fel steaua observată va părea că îşi schimbă poziţia pe fundalul cerului. Paralaxa (p) a stelei observate este egală cu jumătatea unghiului format de cele două poziţii aparente ale stelei. Cu cât este mai mare paralaxa (p), cu atât este mai mică distanţa. Ca un exemplu plastic ne vom imagina o călătorie cu trenul noaptea. Să presupunem că trenul tocmai trece pe lângă un orăşel cu străzile luminate. Pe măsură ce trenul se deplasează, luminiile aflate mai aproape de noi, par a se deplasa cu o viteză mai mare, in timp ce acele lumini situate mai departe, apararent stau pe loc.

Dacă o stea are măsura paralaxei de 1 arcsec (arcsec – prescurtare de la o secundă de arc) şi baza este de o unitate astronomică (U.A. – distanţa medie de la Pământ la Soare) înseamnă că distanţa până la stea este de 1 parsec (pc. – distanţa unui obiect care are paralxa de o secunda de arc). Aceasta este originea termenului „parsec”, unitatea de distanţă folosită cel mai frecvent în astronomie. Parsecul are 206264 UA, iar lumina ar străbate această distanţă în 3.26 ani.

Distanţa (d) a unei stele în parsec este dată de reciproca paralaxei sale (p) si de obicei este determinată astfel:

unde ,  d = distanţa până la stea exprimată în pc.

p =  unghiul paralaxei stelei exprimat in arcsec

În general în astronomie , distanţele sunt exprimate în  parsec în locul „ anilor lumină ” (a.l.)

Sirius (α Canis Majoris ) are o paralaxă de 0,379 arcsecunde. Prin urmare distanţa sa faţă de Pământ se mai poate exprima şi în felul urmator

De reţinut că 1 pc este echivalent cu 3,26 a.l. Distanţa lui Sirius faţa de Pamânt se mai poate exprima şi în felul următor:

Toate stelele descoperite până în prezent au o paralaxă mai mică de 1 arcsec, iar unghiuri mai mici de 0,1 arcsec sunt extrem de dificil de măsurat de pe Pământ datorită efectelor atmosferice. În schimb din spaţiu, satelitul Hipparcos, lansat în 1989, a măsurat paralaxe de până la  0,001 arcsec, determinând distanţe de  aproximativ 1000 pc.

(mai mult…)

Anunțuri